Ma l'ete est merveileux.

Usor, o adiere-a coborât din cer

ca o perdea de fum si vise

peste orasul adormit

de vraja toamnei timpurii.

S-a împodopit cu haina-i lunga

de frunze ruginii si moi,

?i-a pus ?i aripi mari de vânt

cu care zboar? peste noi.

Eu scriu cu gândul la fiul meu,cel pentru care viaţa mea nu mai înseamnă mare lucru.Trec zilele ca nişte umbre de parcă se furişează să nu fie văzute.De-acum vor trece mereu aşa că mă apropiu tot mai mult de speranţele spulberate fără rost.

Pe langa tine trec acum

amintirile albastre

Pacat ca ele au alt drum

si nu se-opresc in ochii mei

s-au spulberat in zari mai vaste.

În ochii mei rămân vise

ca niste perdele de fum

se întrevad pe file scrise

pe care doar uitarea pun.

Tremura frunza-n castanul

De la margine de drum,

Toate florile îmi spun

Cum si-au potolit aleanul.

Vântul îi sopteste aspru

O poveste de la munte,

Soarele arunc-o punte

Peste visul lui albastru.

Picaturi de ploaie moi

Cad peste parfum de ploi

Peste suflet trec fiori

Rataciti mereu prin foi.